Scrisori de dragoste.

Scrisoare de dragoste de la John Keats pentru Fanny Brawne

Dulcea mea Fanny,

Esti mereu altfel. Ultima dintre sarutarile tale a fost cea mai dulce dintre toate; ultimul zambet a fost cel mai luminos; ultimul gest a fost cel mai plin de gratie.

Cand ai trecut pe la fereastra mea ieri, eram plin de atata admiratie ca si cum te-as fi vazut prima oara.

Aproape ca ai avut o nemultumire, odata, fiindca iubeam doar frumusetea ta. Oare nu am altceva de iubit la tine in afara de asta? Oare nu vad cum o inima care are in mod firesc aripi, se inlantuie cu mine? Nici o premonitie nu ti-a putut intoarce gandurile de la mine nici pentru o clipa.

Ceea ce probabil e atat motiv de suferinta, cat si de bucurie – dar nu o sa vorbesc despre asta.

Chiar daca nu m-ai fi iubit, nu ma puteam abtine sa nu ma dedic total tie: cu atat mai profunde sentimente am acum pentru tine stiind ca ma iubesti. Mintea mea este cea mai nemultumita si neastamparata minte care a existat vreodata intr-un corp prea mic. N-am simtit niciodata raspunsul mintii in legatura cu vreun lucru cu atata placere desavarsita si nestingherita – in legatura cu nici o alta fiinta in afara de tine. Cand esti in incapere, gandurile nu-mi zboara afar ape fereastra: tu-mi concentrezi simturile in totalitatea lor.