Scrisori de dragoste

1713

Sunt un prisonier aici, in numele regelui; ei imi pot lua viata dar nu si dragostea ce o nutresc pentru tine. Da, adorabila mea iubita, in noaptea asta am sa te vad, si poate va trebuii sa-mi pun capul pe butuc pentru a o putea face. Pentru numele Domnului, nu-mi mai vorbii in felul atat de deznadajduit in care imi scrii; tu trebuie sa traiesti si sa fii precauta; fereste-te chiar si de mama ta ca de cel mai rau dusman. De ce spun asta? Ca sa te feresti de toata lumea, nu te increde in nimeni; fi mereu vigilenta de indata ce rasare luna; voi pleca de la hotel incognito, ia-ti un mic bagaj caci v-om fugii ca vantul la Sheveningen; Am sa iau cerneala si hartie cu mine si v-om scrie scrisori.

Daca ma iubesti, insufla-ti curaj, si aduna-ti toata puterea si prezenta de spirit, dar nu-i da nimic de banuit mamei tale, incearca sa iei cu tine fotografiile tale si fii sigura ca amenintarea celor mai mari torturi nu ma va oprii sa te servesc. Nu, nimic nu are forta de a ma despartii de tine; dragostea noastra este bazata pe virtute si va dura atat cat v-or dura si vietile noastre. Adio, nu exista nimic ce n-as indraznii sa fac de dragul tau, tu meriti mult mai mult de atat.

Adio, scumpa mea iubire!

Arout (Voltaire)