Poezii despre mama Poezii pentru mama

Mama

George Cosbuc

În vaduri ape repezi curg

Si vuiet dau în cale,

Iar plopi în umedul amurg

Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc

Carari ce duc la moara

Acolo, mama, te zaresc

Pe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard,

Pocnind din vreme-n vreme,

Trei vreascuri rupte dintr-un gard,

Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din cînd în cînd

Cu stingerea-n bataie,

Lumini cu umbre-amestecînd

Prin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stau

Si torc în rînd cu tine;

Sunt înca mici si tata n-au

Si George nu mai vine.

Un basm cu pajuri si cu zmei

Începe-acum o fata,

Tu taci s-asculti povestea ei

Si stai îngîndurata.

Si firul tau se rupe des,

Caci gînduri te framînta,

Spui soapte fara de-nteles,

Si ochii tai stau tinta.

Scapi fusul jos; nimic nu zici

Cînd fusul se desfira...

Te uiti la el si nu-l radici,

Si fetele se mira.

...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti !

La geam tu sari deodata,

Prin noapte-afara lung privesti

"Ce vezi ?" întreab-o fata.

"Nimic... Mi s-a parut asa!"

Si jalea te rapune,

Si fiecare vorba-a ta

E plîns de-ngropaciune.

Într-un tîrziu, neradicînd

De jos a ta privire

"Eu simt ca voi muri-n curînd,

Ca nu-mi mai sunt în fire...

Mai stiu si eu la ce gîndeam

Aveti si voi un frate...

Mi s-a parut c-aud la geam

Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el !... Sa-l vad venind,

As mai trai o viata.

E dus, si voi muri dorind

Sa-l vad o data-n fata.

Asa vrea poate Dumnezeu,

Asa mi-e datul sortii,

Sa n-am eu pe baiatul meu

La cap, în ceasul mortii!"

Afara-i vînt si e-nnorat,

Si noaptea e tîrzie;

Copilele ti s-au culcat

Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plingind;

E dus si nu mai vine!

S-adormi tirziu cu mine-n gînd

Ca sa visezi de mine!