Poezii despre mama Poezii pentru mama

Femeie luminoasa

Femeie luminoasa ca sesurile-n toamna,

da-mi gâtul tau, cuib moale cu paseri de azur,

da-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri -

femeie cu gândirea ca un polen netrebnic

si carnea ca oricare gândire mai zamoasa.

Femeie, pamânt negru, te vreau si te iubesc,

as vrea sa-l ar, sa-l seman, sa-l secer si sa-l macin,

pamânt proaspat în care dormira toti ai mei,

pamânt tânar în care mi-i tânara chemarea,

pamântul unde-n urma vreau sa adorm si eu.

Si vreau - în ciuda celui ce seamana-n desert

nisip si foc, cu umbra la brâu si soare-n ceafa -

grauntelui lumina sa-i daruiesc si apa;

as vrea sa-l ar, sa-l seaman, sa-l secer si sa-l macin

si-as vrea s-adorm cu grâul cel bun la capatâi,

pamânt, matrice data din ziua cea dintâi,

în care ma asteapta, ca-ntr-o oglinda, chipul.