Sonetul XLIII – Elisabeth Browning

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.

Adanc si larg si-nalt, atat cat poate

Atinge al meu suflet cand strabate

Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.

Si te iubesc cu zilnica iubire,

In pasnic fel, în zori, pe scapatate -

Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,

Curat, asa cum fugi de lingusire.

Si te iubesc cu patima avuta

In vechi dureri si cu credinta care

Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.

Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,

Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta

Te voi iubi în moarte si mai tare.