Vis vegetal – Magda Isanos

As vrea sa fiu copac

Si-as vrea sa cresc langa fereastra ta.

Te-as auzi,

Si-n voie te-as privi intreaga zi

M-as apuca si iarna sa-nfloresc,

Ca sa te bucuri!

Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,

Iar noptile mi-ar da cercei de stele

Pe care, ca pe frunze ti le-as da.

Prin geamul larg deschis, de-atatea ori

M-as apleca usoara sa-ti sarut

Cand parul ce pe frunte ti-a cazut,

Cand buzele cu buze moi de flori

Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere

Si foi de aur rosu prin odaie

Cu-a ramurilor tanara putere

Ti-as apara obloanele de ploaie.

Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara

De primavara, cand va fi si luna

Va trece prin gradina o zana buna,

Facandu-ma femeie sa fiu iara.

Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz

Genunchiul ud de frunze si pamant,

Cu roua si cu luna pe obraz,

Eu ti-as sari în casa si senina,

Uitind de-atata vreme sa vorbesc,

Cu cate-un cuib în fiecare mana,

As incepe sa zambesc.