Poezii de dragoste-Mâna ta - Elena Văcărescu

Mâna ta

Simt dulce mâna-ţi dragă în mâinile-mi febrile !

Lin, degetele tale le-ating, de catifea,

Năvalnice extaze mă copleşesc, subtile,

Şi fire nevăzute mă-nlănţuie de ea.

Când simt că tremur, mâna-ţi nădejdea îmi trezeşte,

Şi soarta grea mai lesne o pot întâmpina;

Oricât de-adâncă-i rana ce-n sânul meu dospeşte,

Durerea să-mi aline, mi-ajunge mâna ta.

Când sufăr, câteodată, de mângâiere plină,

O simt cum se aşează pe fruntea-mi, ca un scut.

Şi fruntea-mi ce spre mâna-ţi, pioasă, se înclină,

Roşeşte, ca în ziua întâiului sărut.

Atunci, trecută vana splendoare parcă-nvie;

Aş vrea să-mpart cu tine şi drumul cel mai greu,

Spre orice ţel, prin noaptea cu bezna ei pustie,

Doar de-aş putea de mână să mi te ţin mereu !

Elena Văcărescu