Odă hematiei

Ați fost cândva o hematie;
Globul rostogolit arterial
Și efemer și sursă d-imortal...
Pierduta ce-o primești și te reînvie?

Este misterul cărăușului de viață,
Îți este butelia d-oxigen;
Cu hemoglobina-ți dă roșu la față...
Pe ea o pierzi, la timp de recviem.

E plină de metale prețioase;
E crom, e aur, platină-i și fier,
Tot ea e porfirina ce-ai în oase...
N-ai cum s-o reproduci, ea nu e ser.

Își schimbă forma plată, la nevoie,
S-ajungă-n labirint de capilare;
E creator de Einstein sau de ” Domnul Goe”...
E solul inimii, din cap până-n picioare.

Nu numai apă suntem și eteric
Suntem, ușori de gaze-n molecule,
Legați unii de alții, atmosferic,
Schimbându-ne umanitatea prin globule.

E taleru-aruncat de discobol,
Este ”moneda” schimbului de piață
În maratonul vieții, de la pol la pol...
E sfoara mea, de pe mosor... și-i sunt paiață.

 

Filme Noi