Insula sentimentelor Dragoste, bucurie, tristete, mandrie

A fost o data o insula unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Bucuria, Tristetea, Stiinta,…… inclusiv Dragostea. Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda si atunci toate sentimentele si-au pregatit barcile si au plecat, numai Dragostea a vrut sa astepte pana in ultima clipa. Cand insula era pe punctul de a se scufunda Dragostea a cerut ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-o barca foarte luxoasa si Dragostea i-a zis: "Bogatie, poti sa ma iei si pe mine?", Bogatia i-a raspuns: "Nu pot, am prea mult aur si argint in barca si nu mai am loc si pentru tine".

Apoi Dragostea i-a cerut ajutorul Mandriei care tocmai trecea intr-un vas superb, "Mandrie, te rog frumos, poti sa ma iei cu tine?", "Nu pot sa te ajut Dragoste, pentru ca.... " ii raspunse Mandria, "aici totul e perfect, ai putea sa-mi strici barca".

Dragostea dezamagita, intreaba si Tristetea care trecea pe langa ea: " Tristete te rog, lasa-ma sa vin cu tine", "Oh Dragoste", ii raspunse Tristetea, "Sant asa de trista incat vrea sa fiu singura".

Si Bucuria a trecut pe langa Dragoste, dar cum era asa de multumita nu a auzit vorbele Dragostei.

Parca din senin, se aude o voce:

"Vino Dragoste, te iau cu mine". Era un batran care i-a vorbit. Dragostea s-a simtit asa de recunoscatoare si plina de bucurie ca a uitat sa-i ceara numele batranului. Cand ajunse pe tarm, batranul pleca imediat.

Dragostea si-a dat seama cat de mult ii datora batranelului si intreba Stiinta: "Stiinta, poti sa-mi spui cine m-a ajutat?". "Era Timpul", i-a raspuns Stiinta. "Timpul!!!" exclama Dragostea, "Dar de ce Timpul m-a ajutat?". Stiinta plina de intelepciune ii raspunse: "Pentru ca doar Timpul e in stare sa inteleaga cat de importanta este Dragostea in viata "

Barbati si femei

Relatia de cuplu are la baza diferenta dintre barbati si femei. O femeie, pentru a fi femeie are nevoie de un barbat. Si un barbat, ca sa fie barbat, are nevoie de o femeie. A fi barbat are sens doar daca exista si o femeie. Si a fi femeie are sens doar daca exista un barbat si amandoi se completeaza unul pe celalalt. Un barbat isi doreste o femeie pentru ca, pentru a fi complet, are nevoie de ceea ce femeia are diferit fata de el si lui ii lipseste.Si femeia isi doreste un barbat pentru ca, pentru a fi completa, are nevoie de ceea ce barbatul are diferit fata de ea si ei ii lipseste.

Deci, o relatie buna de cuplu incepe cu constientizarea faptului ca fiecare are nevoie de celalalt. Barbatul permite femeii sa-i dea ceea ce-i lipseste, iar femeia permite barbatului sa-i dea ceea ce ei ii lipseste. Consumarea iubirii are loc atunci cand se ajunge, la un nivel profund, la recunoasterea nevoii reciproce si la disponibilitatea de a da celuilalt ceea ce-i lipseste si acceptarea de a primi din partea celuilalt a ceea ce-mi lipseste. Acesta este fundamentul relatiei de cuplu.

Acest schimb este pus in pericol atunci cand unul dintre parteneri se comporta ca si cum nu ar avea nevoie de nimic de la celalalt si il lasa pe celalalt sa acumuleze interes si pune presiune pe el, spunand ceva de genul: “ia sa vad ce ai nevoie si poate o sa-ti ofer.” Acest fapt distruge relatia. Dintre toate, acesta este cel mai daunator lucru pentru relatie. Pentru ca unul dintre parteneri acumuleaza nevoie, iar celalalt se comporta ca si cum nu are nicio nevoie si nu vrea nimic.

Acest “basso continuo” din concertul baroc al iubirii suna absolut la fel in dedesubturile lui: “Te iubesc, Te accept; Te accept ca barbat si ma ofer ca femeie; Te accept ca femeie si ma ofer ca barbat.” Acest act este plin de smerenie. Si tot ceea ce este construit in relatie pleaca de la aceasta baza.

A da si a primi in relatia de cuplu

Relatiile de cuplu sunt reusite daca barbatul si femeia se constientizeaza ca fiind diferiti, dar egali ca valoare; daca ei se intalnesc ca egali.

Si relatiile de cuplu reusesc prin echilibrul intre a da si a primi. Cand unul da, celalalt primeste, si adauga ceva in plus datorita iubirii sale, si da inapoi darul. Celalalt adauga, la randul sau, ceva in plus, din iubire si da, din nou inapoi. Astfel, relatia de cuplu reuseste prin acest schimb, care mentine un echilibru durabil in care cresterea este implicita.

Daca totusi o persoana ofera mai mult decat primeste, pentru ca mai mult este cerut, atunci relatia este in pericol. Iubirea se raceste. Daca, de exemplu, unul din partenerii dintr-un cuplu casatorit a mai fost casatorit si are copii din mariajul anterior si ii aduce cu sine in noua relatie, asteptandu-se ca partenera sau partenerul sau sa aiba grija de ei, chiar daca nu sunt ai sai, atunci noului partener i se cere sa dea in mod obligatoriu mai mult decat primeste. Se asteapta de la el/ea sa dea mai mult decat primeste. Si asta distruge egalitatea si echilibrul. Si nu exista decat o solutie: echilibrul trebuie restabilit. Si poate fi restabilit atunci cand persoana care a cerut mai mult recunoaste ceea ce da celalalt; atunci cand el sau ea se distanteaza de pretentia:”Imi datorezi asta.” Asta poate reechilibra lucrurile din nou.

In relatia de cuplu echilibrarea raului este, de asemenea, necesara. Avem impulsul de a echilibra nu numai ce este bun, ci si ceea ce este rau. Daca unul dintre parteneri il raneste pe celalalt, indiferent de motiv, celalalt va simti nevoia sa raneasca la randul lui. De fapt, celalalt trebuie sa-si raneasca partenrul, astfel echilibrul este distrus. Totusi, acest lucru trebuie facut cu iubire, adica celalalt va rani mai putin decat a fost ranit. In acest fel schimbul creste din nou inspre bine. Acestea sunt cateva mici secrete legate de succesul unei relatii de cuplu.

Schimb si iubire

Schimbul in relatia de cuplu se refera la doua nevoi: nevoia de echilibru si nevoia de iubire. Prin urmare daca unul din parteneri ofera ceva cu iubire, celalalt primeste. Si pentru ca are impulsul de a echilibra, da inapoi ceva egal ca valoare. Dar, pentru ca il iubeste pe celalalt, da un pic mai mult decat a primit. Acelasi lucru se va intampla cu partenera sa. Ea va da inapoi putin mai mult decat a primit, din iubire. Deci, conexiunea intre aceste doua nevoi-pentru echilibru si iubire-creste schimbul dintre ei si fericirea lor. Acesta este fundamentul simplu pe care se bazeaza fericirea.

Extras din “Un val, un ocean”, Bert Hellinger, Editura Cartea Daath

Preluat din www.damaideparte.ro